În ceea ce privește Danemarca, m-am hotărât să nu mai folosesc formatul clasic de tip „cronologie”, ci doar să enumăr și să descriu obiectivele vizitate. Ar fi fost mai complicat să merg pe vechiul format, mai ales că în Copenhaga, acoperirea obiectivelor am făcut-o în două zile diferite.
În primul rând, transportul. Copenhagen Card a fost cel care ne-a salvat de la o grămadă de cheltuieli și timp pierdut. Pe lângă faptul că ne-a asigurat accesul gratuit la aproape toate obiectivele, în baza acestuia am putut călători în întreaga zonă (asta însemnând autobuz, metro și tren). În oraș mijlocul de transport predilect a fost autobuzul, rețeaua fiind una deosebit de bine pusă la punct. Metroul, deși unul foarte modern, este dezvoltat în mai mică măsură, probabil datorită solului umed și mocirlos care face dificilă construcția unor magistrale și a faptului că dezvoltarea acestui sistem de transport a demarat abia la începutul anilor '90. La acest moment, metroul are doar două magistrale funcționale (care se suprapun în mare parte) și alte două în curs de construcție. Ceea ce este spectaculos în privința sa este faptul că se deplasează și funcționează în mod complet automatizat, fără a fi necesară implicarea factorului uman.
În ceea ce îi privește pe localnici, un mijloc important de transport este bineînțeles bicicleta. Ca și la Amsterdam, există în acest sens o infrastructură bine pusă la punct, cu piste clar demarcate și parcări cu capacitate mare. Interesant este faptul că aici în mod frecvent (în special în zonele rezidențiale) nu se obișnuiește legarea bicicletei de un suport fix, ci pur și simplu se blochează roata din spate cu un mecanism special. În acest fel, bicicleta devine inutilizabilă, iar sustragerea acesteia „nerentabilă”.
COPENHAGA
Castelul Rosenborg (Rosenborg Slot) a fost construit inițial ca o reședință de vară a familiei regale daneze la începutul secolului XV, însă cu trecerea timpului a căpătat o importanță crescută, devenind reședință permanentă până în 1710, când acest rol a fost preluat de palatul Christiansborg. Este o clădire construită în stil renascentist cu trei nivele (parter plus două etaje) și un subsol. Cea mai apropiată stație de metrou este Nørreport, unde există corespondență cu gara cu același nume.
Interiorul este deosebit de încărcat, specific perioadei în care a fost construit, cu tapițerii și tavane bogat ornate. Subsolul clădirii adăpostește o colecție impresionantă de arme, trofee și medalii, dar și bijuteriile Coroanei (coroana, sceptrul, globul cu cruce și sabia de stat).
Pornind de la palat înspre centrul orașului, se întind Grădinile Regale (Kongens Have), inițial folosite doar pentru uzul privat al familiei regale. La acest moment, grădinile au destinația de parc public, găzduind totodată și cazarma Gărzilor Regale (în imediata vecinătate a palatului).
* * *
În secolul XVI, familia regală s-a mutat mai aproape de oraș, pe insula Slotsholmen. Pe aceast petec de pământ episcopul Absalon ridicase un castel care să-i slujească drept reședință. Două sute de ani mai târziu, Liga Hanseatică îl făcuse una cu pământul, ca urmare a conflictului iscat de influența tot mai mai mare exercitată de negustorii danezi. Prin urmare, aici s-a construit Palatul Christiansborg (Christiansborg Slot). Început în 1733, la momentul finalizării acesta era cel mai mare de acest gen din Europa. În decursul existenței sale, reședința a căzut pradă unor incendii devastatoare în 1794 și 1884, însă a fost reconstruit din temelii de fiecare dată, ultima dată folosindu-se tehnica betonului armat.
La acest moment familia regală nu mai folosește decât parțial clădirea (în special în scop ceremonial), principalele instituții de stat ce iși au sediul aici fiind Parlamentul (Folketinget), birourile Primului-Ministru și Curtea Supremă.
De departe, Christiansborg mi s-a părut cel mai spectaculos dintre toate castelele și palatele vizitate în Danemarca. Construit într-un stil neobaroc deosebit de încărcat, opulența acestuia este dusă la extrem, fiind menită a demonstra puterea și bogăția regatului de la acea vreme. Culorile predominante sunt roșul carmin și negrul în alternanță cu auriul.
Tot aici se poate vizita Capela Palatului, dar și bucătăriile și grajdurile regale.
* * *
Palatul Amalienborg (Amalienborg Slot) este reședința actuală a familiei regale. Acesta este de fapt un complex de patru clădiri cu fațade identice, fiecare din ele purtând numele unuia din regii ce au domnit aici: Christian VII, Christian XVIII, Frederick VII și Christian IX. În mijlocul pieței situate între aceste patru clădiri se găsește statuia ecvestră al lui Frederik V.
Amalienborg este construit în imediata apropiere a radei portului, astfel că în vecinătatea acestuia este amenajat un mic chei amenajat ca un parc în miniatură, denumit Amalienhaven și folosit ca loc de promenadă atât de turiști, cât și de către localnici.
Zilnic, la Amalienborg are loc schimbarea gărzii. Îmbrăcați în uniforme de gală, militarii pornesc de la cazarma de lângă Rosenborg Slot, iar ceremonialul are loc în piața dintre cele patru clădiri. Atunci când monarhul (la acest moment Regina Margrethe a II-a) se află în palat, ceremonialul este unul deosebit, garda fiind însoțită și de fanfara militară ce intonează marșuri militare. Din nefericire pentru noi, atunci cand am vizitat Copenhaga întreaga familie regală era plecată, iar ceremonialul de schimbare a gărzii a fost unul restrâns.
Pornind în direcție opusă portului, la aproximativ 100 de metri de Amalienborg se găsește Biserica de Marmură sau Frederiks Kirke. Domul acesteia (inspirat de cel al bazilicii Sf. Petru din Roma) are diamtrul de 31 m și este unul din cel mai mare din Europa. Alături de simpla vizitare a interiorului, un tur organizat periodic conduce grupurile de turiști până pe acoperișul cupolei, de unde poate fi admirată o panoramă impresionantă a celei mai frumoase zone a orașului.
Drept în față (privind în direcția portului) se zărește moderna clădire a Operei, undeva jos în stânga turlele aurite ale Bisericii Ortodoxe Ruse Aleksandr Nevski, iar spre stânga centrul orașului. În departare, se poate observa peste strâmtoarea Øresund podul-tunel cu același nume, ce face legătura între Copenhaga și orașul suedez Malmö.
* * *
Turnul Rotund (Rundetaarn) a fost construit ca observator astronomic în timpul domniei Regelui Christian IV. Caracteristica sa este faptul că urcarea până aproape de acoperiș se face pe o rampa spiralată, suficient de largă pentru a permite accesul chiar și a unui autovehicul. În 1716, atunci când țarul Petru cel Mare a vizitat „incognito” Danemarca, acesta a urcat călare până aproape de vârf, în timp ce soția sa Ecaterina l-a urmat în trăsură. Platforma de sus este un alt punct din care se poate observa panorama orașului (pe lângă scopul inițial, acela de observator astronomic).
Bineînțeles, simbolul orașului Copenhaga este Mica Sirenă (Den Lille Havfrue), cunoscută în întreaga lume. Este o statuie de bronz de 1,25 m înălțime situată pe cheiul Langelinje și inspirată dintr-un basm al celebrului Hans Christian Andersen. De la momentul instalării și până în prezent, simbolul a fost ținta a numeroase acte de vandalism, în septembrie 2003 fiind suspectați (în mod total nejustificat) chiar și suporterii români sosiți la meciul dintre echipele reprezentative de fotbal ale României și Danemarcei. Pentru vizitarea în condiții civilizate, aș recomanda evitarea orelor de vârf, atunci când cheiul este efectiv „inundat” de sute și mii de turiști dornici să imortalizeze un selfie cu celebra statuie.
* * *
Kastellet (Citadela) este una din cele mai bine bine conservate fortărețe din Europa. Construită sub forma unei pentagrame imense și având în jur un șant de apărare umplut cu apă, a avut diverse destinații de-a lungul timpului (fortăreață de apărare ori închisoare), iar la acest moment este încă folosită de anumite structuri ale Ministerului Apărării (printre care și serviciile militare de informații), însă poate fi vizitată fără restricții de către publicul larg.
* * *
În imediata apropiere a Citadelei se află Biserica anglicană St. Albans. Construită la sfârșitul secolului XIX pentru comunitatea engleză din Copenhaga, atât construcția în sine, cât și împrejurimile sunt căutate de turiștii dornici de o atmosferă relaxantă. Din cauza solului îmbibat de apă, construcția a fost edificată pe piloni, pardoseala criptei fiind situată sub nivelul pânzei freatice și menținută uscată datorită unor pompe automate de evacuare.
Lângă biserică se află Fântâna zeiței Gefion (Gefionspringvandet), un grup statuar donat municipalității de către grupul Carlsberg cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înființare.
* * *
În baza Copanhagen Card poți beneficia de o plimbare gratuită cu unul din vaporașele deschise. Plecarea se face de lângă Palatul Christiansborg, te poartă prin rada portului, putând admira Mica Sirena din direcția opusă, pe lângă Teatru, clădirea Operei, prin zona Nyhavn, apoi prin cartierul Christianhavn, sosirea fiind la același cheu ca și la plecare.
* * *
Se pare că ideea construirii Grădinilor Tivoli i-a aparținut lui Georg Carstensen, care l-a convins pe regele Christian VII să îi acorde o concesiune pe cinci ani pentru un parc de amuzament. Cuvintele care l-au convins pe monarh să aprobe cererea au fost "Când oamenii se distrează, nu se mai gândesc la politică". Pe vrema când era ofițer în armata daneză, Carstensen petrecuse mult timp în Orientul Apropiat, astfel că a construit cafenelele și restaurantele în stil oriental. La început parcul avea doar un carusel și un montaigne rousse, dar cu timpul atracțiile s-au diversificat. Când Walt Disney a vizitat Tivoli, a fost atât de încântat de atmosfera ce a găsit-o aici, încât i-a spus soției sale: "Uite așa trebuie să arate un adevărat parc de distracții!". Totuși, Tivoli nu a putut ține pasul după cel de-al doilea război mondial cu marile parcuri de agrement ce au apărut în Statele Unite și ulterior în Europa. Atracțiile sale au fost depășite de construcțiile și instalațiile tot mai complexe ce putea fi edificate cu milioanele economiei americane, așa încât sub acest aspect parcul nu mai are nimic deosebit. Ceea ce nu a pierdut însă este farmecul său de la început: cele 6 ha de teren ce le ocupă sunt o oază de verdeață, lumină și culoare. Iazuri artificiale cu rățuște, o corabie de pirați, lampioane japoneze, turnuri în stil oriental crează o atmosferă de basm greu de egalat, în special noaptea.
* * *
Nyhavn poate fi considerată cea mai pitorească zonă a orașului. În 1670, regele Christian V a ordonat construirea unui canal care să facă legătura dintre mare și Piața Regelui (Kongens Nytvorn). În acest scop au fost folosiți prizonierii capturați în urma războiului cu Suedia ce tocmai se terminase. Construcția canalului a durat trei ani, acesta fiind folosit o perioadă îndelungată de vasele de comerț și de pescuit pentru a-și aduce mărfurile în capitală. Și ca orice zonă frecventată de marinari, era o oază de infracționalitate, prostituție și baruri de cea mai joasă speță. Cu timpul însă, pe măsură ce vasele comerciale au crescut ca dimensiuni și nu au mai putut pătrunde în canalul îngust, zona Nyhavn și-a pierdut din importanță, ajungând de-a dreptul pustie după cel De-al Doilea Război Mondial.
În anii '70, au fost demarate eforturi în vederea revitalizării și aducerii în circuitul turistic. Traficul auto a fost interzis, clădiriile au fost recondiționate, astfel că împreună cu Kongens Nytvorn a devenit zona preferată de promenadă din Copenhaga. Pe o distanță de mai puțin de 1 km se înșiruie căsuțe frumos colorate, baruri, restaurante și terase. La chei sunt trase ambarcațiuni de mici dimensiuni, iar pe mal danezii, dar și turiștii stau la soare și beau bere (în mod civilizat) până la ore târzii.
* * *
Vor Frelsers Kirke (Biserica Mântuitorului) este situată în cartierul Christianshavn. Este o construcție în stil baroc, arhitectură mai rară în Copenhaga. Turla are o formă alungită și are particularitatea de a fi înconjurată în partea superioară de o scară în spirală ce urcă până aproape de vârf.
* * *
În 1971 o veche cazarmă militară din cartierul Christianshavn a fost abandonată de autorități. Ulterior, în clădirile aflate în perimetrul acesteia au început să se aciueze persoane fără adăpost și consumatori de droguri ușoare (care în perioada de la începutul anilor '70 nu erau deloc puțini). Nu se cunoaște exact cum s-a ajuns la ideea înființări acestei „enclave”, însă în luna septembrie a aceluiași an, jurnalistul Jacob Ludvigsen proclama într-un articol „înființarea primului oraș liber din lume”, organizat ca o comunitate ce nu se supunea autorității vreunui stat. Cu timpul, aici s-au stabilit hippioți, traficanți de droguri, anarhiști, infractori, yoghini și în general indivizi ce aveau probleme în a accepta traiul într-o societate de tip clasic.
În ciuda eforturilor repetate din partea autorităților de a desființa ori controla în măsură mai mare acest cartier, Christiania a rămas până în ziua de astăzi o oază anarhistă pentru vânzătorii și consumatorii de droguri ușoare ori pentru radicalii ce resping cu desăvârșire orice autoritate de stat. La intrarea în "oraș" un panou te anunță că ai pășit pe teritoriul Christianiei; la plecare ești avertizat că reintri pe teritoriul Uniunii Europene.
Pe aleile înguste dintre clădiri sunt înșirate fast-food-uri, vânzători de haine (multe din ele artizanale), terase sărăcăcioase ori magazine micuțe ce vând cele necesare traiului zilnic pentru locuitorii zonei. Punctul de atracție maximă este însă Pusher's Street sau Green Light District, adică zona traficanților de cannabis. În general, în Christiania nu este recomandat fotografiatul, însă pe Pusher's Street acest lucru este total contraindicat. La intrarea în zona un panou mare enunță cele trei reguli ce trebuie respectate: Have Fun, Nu fugiți - acest lucru cauzează panică și Nu fotografiați - cumpărarea și vânzarea hașișului este încă ilegală. Odată ce ai trecut de panou, vine adevăratul șoc pentru cel ce intră pentru prima dată. Dacă la Amsterdam (unde vânzarea cannabisului recreațional este legală și reglementată de stat) drogurile sunt vândute în magazine specializate și autorizate, aici vânzarea se face direct de pe tarabă, precum zarzavaturile în piețele noastre. Purtând măști de ski pe față, traficanții își oferă fără nici o reținere marfa depozitată în borcane, rulată sub formă de țigarete ori sub formă de calupuri de dimensiuni considerabile. Este un status quo ce există de ani de zile: conștiente că nu pot stârpi acest flagel, autoritățile au ajuns să tolereze în această zonă vânzarea drogurilor ușoare, în timp ce traficanții înțeleg faptul că atâta vreme cât nu crează probleme își vor putea desfășura netulburați activitățile care potrivit legii sunt totuși ilicite. De-a lungul timpului, au exista ocazii în care dealerii au fost izgoniți din Christiania ca urmare a unor incidente violente (ultima dată chiar la scurt după vizita mea din 2015 când un polițist a fost împușcat de un traficant). Însă de fiecare dată, cererea deloc mică a consumatorilor a făcut ca vânzătorii să revină ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
* * *
Amsterdam are Heineken Experience, așa că și Copenhaga are un Carlsberg Center. Am mers plini de speranțe să îl vizităm, însă din păcate nu s-a ridicat la nivelul experinței din Olanda. Centrul este organizat mai degrabă ca un muzeu al mărcii, punându-se deci accent pe istora înființării și evoluției berii Carlsberg și mai puțin pe partea de entertainment. Se poate servi bere și mâncare fie în restaurantul de la etaj, fie pe terasa de afară atunci când vremea o permite.
* * *
Undeva la marginea Copenhagăi, aproape de malul mării, se afla un complex expozițional marin, Den Blå Planet. Este ușor accesibil cu metroul, coborând la stația Kastrup, care este de fapt o suburbie a orașului. Bazinele adăpostesc sute de specii de viețuitoare (marea majoritate acvatice), precum pești tropicali, rechini, pisici-de-mare, șerpi ori crustacee, iar în sala de proiecție pot fi urmărite filme documentare. Pentru familiile cu copii este un obiectiv must visit.
* * *
Ca și la Stockhlm și Oslo, Primăria orașului Copenhaga (Københavns Rådhus) a constituit unul din obiectivele vizitate. Deși proiectată aproximativ în aceași perioadă că și primele două, arhitectura acesteia se remarcă printr-un stil un pic mai tradițional, cu acoperiș înclinat și fațade mai complicate. Însă deosebirile se opresc aici, căci odată intrat în interior senzația că ai mai fost aici te cuprinde imediat: din nou aceași piazza acoperită în stil italian, aceleași balcoane și terase ce o înconjoară și aceleași ziduri din cărămizi roșii la toate nivelurile.
* * *
Când în prima zi am făcut un tur al canalelor și al portului am remarcat pe malul opus, în Christianshavn un chei plin cu lume. Abia ulterior am aflat că acolo este destinația celor care preferă street food, așa că în ultima seară am vizitat și noi Papirøen. Este un fost depozit folosit mulți ani în scopul depozitării hârtiei de ziar. După desființare, hala și-a schimbat destinația, locul baloturilor de hârtie fiind luat de standurile de mâncare din diverse colțuri ale lumii. Pe o rază de nici 100 m poți găsi produse ale bucătăriei indiene, turcești, arabe, braziliene, japoneze, nord-americane, vegetariene, tailandeze, marocane, chineze ori mexicane. Și ca să parafrazez scrisoarea lui Iuri Gagarin din Cramele Cricova, aș zice că aici chiar şi cel mai exigent gurmand va găsi un fel de mâncare pe placul lui.
Helsingør
Spre nord de Copenhaga, la jumătate de oră de mers cu trenul se află orășelul Helsingør, o localitate situată pe malul strâmtorii Øresund (capătul de nord). Helsingør (eng. Elsinore) este cunoscut în special datorită castelului Kronborg (Kronborg Slot), locul unde William Shakespeare a plasat cea mai mare partea acțiunii din tragedia Hamlet. Castelul este folosit în mod frecvent pentru a pune în scena această piesă ori pentru a găzdui festivale de teatru având drept subiect opera acestui faimos dramaturg (ori a anonimului din umbra sa...). La momentul la care l-am vizitat, o scenă tocmai se monta în curtea interioară pentru reprezentația ce urma să aibă loc mai târziu în acea zi.
Vizitarea camerelor castelului a alternat cu urmărirea punerii în scenă a unor scene-cheie din Hamlet, precum nunta dintre Claudius și Getrude, apariția spectrului defunctului rege ori scena duelului din actul final.
Lângă Kronborg se află Muzeul Maritim, care merită o scurtă vizită, mai ales că accesul este gratuit în baza Copenhagen Card.
Pe un chei îngust de piatră din port se află replica masculină a Sirenei din Copenhaga, pe numele său Han. Probabil este fratele acesteia, așa că noi l-am poreclit Micul Siren. 🙂
Hillerød
Pornind cu trenul de la Helsinør se poate ajunge în decurs de maxim o oră la Hillerød. Indiscutabil, punctul de atracție maximă este Castelul Frederiksborg (Frederiksborg Slot). Reședință a regelului Christian IV, a fost construit în stil renascentist olandez, cu turnuri înalte și ascuțite și ziduri bogat împodobite cu picturi murale și sculpturi. Deși în secolului 19 a fost distrus în parte într-un incendiu devastator, a fost ulterior reconstruit de J. C. Jacobsen, proprietarul fabricii Carlsberg.
La acest moment, Frederiksborg adăpostește Muzeul Național de Istorie a Danemarcei, o colecție impresionantă de picturi și elemente decorative. Pe lângă acestea, arhitectura în sine a palatului este impresionantă: tavanele și pereții aproape că nu au linii drepte ori suprafețe plane, fiind o înșiruire continuă de forme alambicate, culori vii ori elemente aurite. Splendoarea acestuia este depășită doar de Christiansborg.
Nu doar castelul merită a fi vizitat, ci și parcul acestuia. Aranjat în stil baroc, parcul se întinde pe mai multe hectare și îmbină un lac pe care se poate naviga, canale și fântâni arteziene.
Roskilde
Catedrala din Roskilde (Roskilde Domkirke) este locul în care sunt înmormântați regii și membrii familiei regale din Danemarca. Două turle înalte străjuiesc intrarea în acest lăcaș, iar odată intrat ești înconjurat de mormintele celor care sute de ani la rând au condus destinele regatului ce la un moment dat avea sub stăpânire nu doar danezii, dar și norvegienii și suedezii, precum și părți din țările baltice ori din nordul Germaniei de azi. În spatele altarului, în firide individuale ori în cavouri comune, cea mai mare parte în interior, dar și pe lângă zidurile exterioare, sarcofagele monarhilor stau dovadă a peste 700 ani de istorie.
La Roskilde mai poate fi vizitat Muzeul corăbiilor vikinge (Vikingeskibsmuseet), ceva asemănător cu cel de la Oslo, cu deosebirea însă că aici se organizează și plimbări în corăbii vikinge, la care de multe ori sunt puși să vâslească chiar turiștii dornici de asemenea aventură. În curtea muzeului, vara există ateliere unde copii ori adulții învață elemente și tehnici de construcție a vaselor.
* * *
Am lăsat intenționat podul Øresund la urmă, întrucât a fost ultimul lucru pe care l-am văzut înainte de a părăsi Copenhaga. Deoarece din Danemarca nu există curse directe către România, am fost nevoit ca la întoarcere să iau o cursă către București de pe aeroportul din Malmö (Suedia).
Ideea unui pod care să lege Danemarca și Suedia a apărut în anii '30, însă cea de-a doua conflagrație mondială a amânat orice demersuri concrete. Discuțiile au fost apoi reluate în anii '70, pentru a fi abandonate din nou din cauza recesiunii de la acea vreme. Abia în 1991 cele două guverne au semnat un acord ferm în acest sens, iar construcția efectivă a demarat în 1995, fiind finalizată cinci ani mai târziu.
Denumirea de pod este un pic improprie, căci s-ar potrivi mai degrabă cea de pod-tunel. Întrucât aproape de malul danez se află aeroportul Kastrup, existența unei structuri înalte ar fi constituit un risc la adresa securității aeronautice, astfel că soluția ingenioasă a fost ca pe această porțiune traversarea să se facă printr-un tunel (Drogdentunnelen) care iese la suprafață pe insulița Peberholm (construită artificial) și continuând până pe malul suedez prin intermediul podului propriu-zis. Întreaga construcție încorporează atât o cale ferată electrificată dublă, cât și o cale rulare rutieră cu două benzi pe sens.
Autor: Nick-D
Cam asta a fost tot... Am ajuns în țară obosit, însă cu amintiri plăcute dintr-o zonă a lumii un pic mai aparte decât restul.