Toamna anului 2023 mi-a adus "cadou" o nouă deplasare în străinătate, deși abia revenisem de la Chamonix. Un mesaj mă aștepta în mailul de serviciu, anunțându-mă că fusesem selectat pentru o vizită de lucru tocmai la Trondheim, în Norvegia. O deplasare care care a presupus în total 5 zboruri (două la dus și două la întors), dar nu asta este important acum.
Trondheim este un oraș de aproximativ 200.000 de locuitori, al treilea ca număr de locuitori. Fondat în primul mileniu d. Hr. ca post de comerț pentru vikingi, a fost până în 1217 capitală a Norvegiei, fiind numit multă vreme Nidaros. O importantă arhidioceză (echivalentul arhiepiscopiei) catolică a existat pe teritoriul orașului încă din perioada timpurie a creștinismului, până în secolul 16, când reforma protestantă, care a prins rădăcini înspre nord, departe de influența Romei, a ajuns și pe aceste meleaguri, astfel că arhiepiscopul în funcție la acel moment, a fost nevoit să fugă în Țările de Jos, unde și-a trăit restul vieții.
Așezat la gura de vărsare a râului Nidelva în fiordul Trondheim, orașul nu sare deloc din tiparele orașelor nordice: nimic spectaculos care să-ți taie răsuflarea, străzi ordonate și curate, servicii publice impecabile, aproape tot tacâmul unui loc în care să duci un trai liniștit fără nimic în comun. Pe malurile râului poți vedea înșiruite construcții semilacustre din lemn specifice Scandinaviei, asemănătoare cu cele din portul din Bergen, vopsite în culorii vii sau pastelate și ridicate pe piloni din lemn, pentru a le proteja de o eventuală creștere a nivelului apei. Un pic mai sus în amonte, se ridică semeață Catedrala ce poartă vechiul nume al orașului (Nidaros), construită din monoliți de piatră în nelipsitul stil gotic al Europei de Vest.
Trecând peste râu, se ajunge în zona Universității Științe și Tehnologie, iar de acolo, coborând înapoi spre râul Nidelva, în cimitirul orașului, care seamănă mai degrabă cu un parc decât cu un loc în care îi înmormântezi pe cei dragi.
Nu știu alții cum sunt, dar personal am început să-mi displacă orașele turistice mari și aglomerate, unde te calci pe picioare cu alții. Prefer în schimb localitățile mici și zonele liniștite, unde poți simți cu adevărat "pulsul" locului, iar totul în jur își păstrează aerul autentic. A fost exact genul de senzație pe care am încercat-o mergând pe străzile înguste ale Trondheimului, prin case din scândură de lemn, baruri mici și cochete ori magazine ieftine, încă necontaminate de "virusul" supraprețurilor apărut odată cu turiștii.
